Cercurile luminoase observate în jurul soarelui sau lunii sunt fenomene optice impresionante care atrag adesea privirile celor care le observă. Aceste cercuri, cunoscute și sub denumirea de halo, sunt cauzate de interacțiunea luminii cu cristalele de gheață aflate în suspensie în atmosfera superioară. Deși pot părea un fenomen misterios sau chiar supranatural, cercurile luminoase au o explicație științifică clară bazată pe fizica luminii și structura atmosferică. Ce sunt aceste cercuri și de ce apar în jurul soarelui sau lunii?
Un halo este un fenomen optic care se formează atunci când lumina soarelui sau a lunii trece prin cristalele de gheață aflate în nori înalt situate, numiți cirri. Aceste cristale de gheață au forme geometrice precise, de obicei prisme hexagonale sau plăci, iar interacțiunea luminii cu acestea poate crea diverse efecte optice. Când lumina întâlnește cristalele de gheață, aceasta este refractată (adică deviată) la un unghi specific, ceea ce face ca lumina să formeze cercuri luminoase pe cer.
Unul dintre cele mai comune tipuri de halo este cercul de 22 de grade, denumit astfel datorită unghiului de 22 de grade între cercul luminos și sursa de lumină (soarele sau luna). Acest tip de halo apare atunci când cristalele de gheață din nori sunt aliniate astfel încât lumina este refractată la un unghi de 22 de grade. Cercul apare de obicei ca o coroană strălucitoare în jurul soarelui sau lunii, cu o intensitate mai mare în partea exterioară și o culoare albă sau palidă.
Există și alte tipuri de halo mai rare, care pot apărea în funcție de unghiul și orientarea cristalele de gheață. De exemplu, uneori se pot observa cercuri multiple, suprapuse sau efecte de arc care pot înconjura sau intersecta cercul principal. Aceste efecte sunt generate de cristalele de gheață aflate la diferite unghiuri și pot crea imagini spectaculoase, cum ar fi cercuri concentrice sau dungi colorate.
Cercurile luminoase pot fi observate atât în timpul zilei, în jurul soarelui, cât și pe timp de noapte, în jurul lunii. De obicei, aceste halo-uri apar atunci când cerul este parțial acoperit de nori cirrus sau cirrostratus, care conțin cristale de gheață suficient de mici și uniforme pentru a produce fenomenul. În condiții de atmosferă clară, un halo în jurul lunii este mai ușor observabil, deoarece lumina lunii este mai slabă decât cea a soarelui, iar cercul luminos tinde să fie mai subtil, dar totuși impresionant.
Un alt fenomen asociat este fenomenul de „lumină difuză” sau „lumină difuzată” care poate apărea la marginea cercului, creând un efect vizual de spectru colorat. Acest lucru se întâmplă datorită dispersiei luminii prin cristalele de gheață, similar cu cum un prisme dispersează lumina albă într-un curcubeu. În acest caz, culorile care sunt mai intense la marginea cercului pot include tonuri de roșu și albastru.
Deși cercurile luminoase sunt un fenomen natural spectaculos, ele pot fi interpretate de multe ori ca semne sau presagii, mai ales în culturile mai tradiționale. În trecut, un halo în jurul soarelui era considerat un semn al unei schimbări climatice iminente, în special al unei furtuni. Astăzi, însă, știm că aceste cercuri luminoase sunt doar un rezultat al interacțiunii luminii cu cristalele de gheață din atmosfera superioară și nu sunt legate de evenimente meteorologice.
În concluzie, cercurile luminoase în jurul soarelui sau lunii sunt un fenomen optic natural, creat de refracția luminii prin cristalele de gheață aflate în nori înalți. Aceste efecte spectaculoase sunt adesea întâlnite în cerurile parțial acoperite de nori cirrus și pot oferi un spectacol vizual uimitor. Deși au fost interpretate ca semne sau preziceri în trecut, acum știm că aceste halo-uri sunt doar o dovadă a complexității și frumuseții naturii atmosferice.
